Fulgi mici, stropi mici - pacate mari

  

 "Care eate cel mai mare dusman al omului, daca nu propria sa minte?

Ea este cea care-l atrage pe drumurile perzaniei." citat din Buddha. 

Trec anii si nu se mai intorc , trec orele si zilele in sir precum cocorii ce se duc in alte tari si odata cu toate acestea faptele noastre gandurile si intentiile raman inscrise intr-un sertar al mintii noastre tot restul vietii.  Avem un sertar al bucuriilor , al implinirilor si multe altele  al esecurilor si frustrarilor, locul acela care doare si nu se vindeca nicicand. Toate acestea sunt scrise asa cum se spune in cartea vietii si fiecare varsta isi are bucatelele sale de iubire , de ura , de deznadejde si credinta, sunt toate amintiri din trecut sunt toate adunate in fulgi de zapada care se topesc si totodata in stropi de ploaie care se preling pe obraz. Sunt semne ca toate adunate  sunt doar cateva pacate ce scot la iveala sensibilitate , durere si recunoastere a tot ceea ce poate s-a gresit la un moment dat. Toate pot fi mult mai mult decat credem noi pentru ca din mici fulgi de zapada se pot aduna troiene care sunt greu de trecut si care impovareaza sufletul cu durere. Chiar daca stropii de ploaie sunt mici ei pot inunda acelasi suflet care se ineaca la un moment dat din pricina nemultumirilor mici care sunt pacate. Fiecare varsta isi are trairile ei si orce clipa scade in intensitatea trairilor , ceva se schimba pentru ca oricare om devine mai constient si  poate intelege ca nu numai faptele pot fi pacate ba chiar si privirea  care nu este intotdeauna curata , ea poate spune multe ; poate fi pacat impreuna cu gandul care transmite aceste stari.  Gesturi , ganduri , actiuni  fara a constientiza ca totul este in defavoarea omului  construiesc cartea vietii.  De aceea trebuie sa ne rugam unii pentru altii pentru o stare sufleteasca cat mai buna iar Dumnezeu nu inceteaza sa ne ierte ; El este neobosit pentru ca El este Iubire. Este Lumina si Bunastare.